Thursday 17 February 2011

Re: Copilul si "placerea" de a canta la pian.

Acum cateva saptamani publicam, la cererea Roxanei, articolul Copilul si "placerea" de a canta la pian, cerand in final si parerea celor care l-au citit.

Pe langa publicarea pe blog, l-am trimis si altor prieteni, si la cateva zile am primit un raspuns (singura reactie de altfel) care cred ca merita citat si citit:

El apartine pianistei Ioana Maria Lupascu, Solista Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiesti.
Pana nu cu multa vreme in urma toti faceam muzica. Muzica facea natural parte din noi si din vietile noastre, ne insotea mereu, caci ne este in fire. In ultimele ( putine ) sute de ani ne-am impartit in cei care o fac si cei care o asculta.
Apoi brusc parte din ascultatori au htarat ca "nu inteleg" muzica. Este un beneficiu pentru dezvoltarea oricarui copil sa aiba parte de educatie muzicala chiar daca aceasta se va transforma mai tarziu in profesie sau nu. Muzica armonizeaza si echilibreaza firea oricaruia dintre noi si daca nu ve deveni profesie este preferabil sa fie invatata in joaca, precum un joc, insa atunci cand  se doreste mai mult disciplina este fundamentala.
Nici un copil normal nu va iubi sa petreaca timp studiind, caci muzica este prea devreme sa fie o pasiune, ea fiind la varstele mici doar o obligatie sau corvoada. Dar fara acesti pasi viitorul profesionist este imposibil. 
Toti suntem incantati de acei interpreti care ne transporta parca pe alte taramuri, dar pentru ca aceasta simtire sa se poata instala baza trebuie asezata caramida cu caramida prin munca, disciplina, ordine, exactitate si organizare. Apoi... urmeaza inspiratia. Talentul fara munca este inutil si originalitatea fara exactitate nu are valoare.
Respectul pentru text este sfant si interpretarea este acel plus al personalitatii fiecaruia care animeaza ceea ce a fost scris de catre compozitor.  Farmecul si incanto-ul muzicii se aseaza in fiecare din noi de la varste fragede doar prin multe ore petrecute cu instrumentul. Nu mereu de placere, arareori de placere. Mai tarziu se inteleg acestea si percepem si muzica ca dar al Domnului, ca slava catre Domnul.
Inceputurile sunt extrem de importante, caci este mult mai usor sa inveti ceva de la zero decat sa corectezi ceva invatat gresit. Maestrul meu (Lazar Berman) a avut o mama destul de despotica care inca de la varsta de 2 ani il aseza la pian si il obliga sa faca game. Dupa patru ani a inceput sa invete piese. primii doi ani i-a petrecut lucrand tehnica .... si la maturitate a ajuns unul din cei mai mari virtuozi , caci ceea ce se insuseste pana la varsta de 5 ani intra in natura noastra si nu se mai pierde. 
Totusi asa cum in medicina se spune ca nu exista boli ci bolnavi, acest concept se poate transfera si catre studiatul muzicii si educatia muzicala a copiilor. Fiecare copil este aparte si are personalitatea si talentul sau ...
Multumesc Ioanei pentru aceste cuvinte pline de sens, mai ales ca vin din partea unei persoane care a "gustat" din plin ceeace inseamna succesul in meseria de muzician. 

4 comments:

  1. Seara bună, Mirela :) Plăcută întâlnire cu muzica finlandezilor Laituma dar si cu blogul tău. Multzam :)

    ReplyDelete
  2. Ce zice mama ta si ce ai aflat tu de la ea legat de aceea ca cei mici privesc invatatul la pian drept "o corvoada"? S-a verificat la toti din experienta dansei ori au fost exceptii? Daca au fost exceptii, de ce anume?

    ReplyDelete
  3. Andrea, in primul rand iti multumesc ca ai intrat pe blogul meu si mai ales pentru ca ai avut rabdare sa citesti articolele.

    Apoi.... Acest articol pus aici apartine colegei mele de [de banca :D] din liceu, pianista Ioana Maria Lupascu, Solista Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiesti., dupa cum am scris si in introducere. [deci contine parerile ei proprii, si nu experienta mea sau a mamei. Dar, impartasesc ideile ei... plus ca scrie foarte frumos :) ]. Despre ideile mele proprii legate de motivarea copilului sa studieze si indrumarea lui, cred ca ai citit in celalat articol [al carui raspuns este acesta]

    Ea vorbeste aici despre orientarea copilului spre o cariera profesionista, strict ca pianist clasic. [special nu am spus muzician, pentru ca asta poate insemna multe altele, care nu cer neaparat atat de mult efort la varste mici].

    Mama nu a fost profesor de instrument, ci doar profesor de muzica intr-o scoala generala. Daca s-a verifica experienta cu "privitul studiului la pian drept corvoada"...Singura ei experienta am fost eu :) si cred ca da, s-a verificat. In ceeace ma priveste pana in clasa a IV-a a stat langa mine in fiecare zi cate 2-3 ore, si in week-end si mai mult. A stat cu "gura pe mine" sa studiez.

    Nu ca nu mi-ar fi placut pianul, sau ca nu mi-ar fi placut muzica. Sau ca nu m-as fi asezat la instrument din proprie initiativa... Dar la varsta aceea nu as fi avut rabdare sa studiez atat de mult un singur fragment, sa fiu atenta la toate detaliile, sa repet la nesfarsit un pasaj pana sa rezolv o anumita problema tehnica. Sa pot sa ma concentrez la note, ritm, nuante, frazare, pedalizare si pozitie corecta in acelasi timp. In mintea mea, daca treceam o data cap coada citind corect notele era suficient. Si da, mi se parea o corvoada sa repet intr-una ca sa-mi iasa si frazarea. Sau sa reusesc sa cant acompaniamentul de la mana stanga mai incet decat mana dreapta. In mintea mea de copil era suficient ca puteam canta impreuna si stanga si dreapta. Dar fara aceste lucruri nu as fi fost competitiva la nivel profesionist.

    Poate mi-ar fi placut mai mult "studiul" la pian la varsta respectiva daca repertoriul ar fi fost mai usor, mai fara probleme tehnice, de frazare, dinamica, pedalizare... etc etc Daca ar fi fost un repertoriu considerat "de amatori", fara nicio perspectiva....Dar fara acele ore si ore de studiu la varsta mica, in conditiile de atunci [vorbim despre anii dinainte de revolutie] nu as fi avut nicio sansa sa fiu acum profesor de pian.

    ReplyDelete
  4. Iarta-ma ca tot repet asta, dar ceea ce spui tu este confirmat de programa Soft Mozart si pachetul de programe inclus. Adica incepatorului, copil sau adult, i se ofera treptat elemente, gradul de dificultate al piesei creste pe masura ce isi dezvolta abilitati si la inceput conteaza abilitatile, iar tehnica se lucreaza in paralel sau la o anumita etapa. Piesele sunt alese dupa nivelul de dificultate, de la nivel 0 la nivel 9 (programa e pe 9 ani), inclusiv cu albume de studiat la prima vedere. Iar celelalte programe ajuta la dezvoltarea coordonarii mana-ochi, a urechii muzicale, cunoasterea notelor pe portativ etc.

    Mi-ar fi placut sa invat sa cant la pian, dar nu isi permiteau ai mei instrument si nici nu le-am spus ca imi place fiindca vazand la altii am zis ca e o corvoada in care nu vreau sa ma bag. Plus ca era ideea ca trebuie sa ai talent si eu am zis de mine ca nu am... Bine ca la 30 de ani mi-am putut implini visul ;)

    ReplyDelete